- poslúşnic
- s. m., pl. poslúşnici
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
poslúşnic
Look at other dictionaries:
posluşnic — POSLÚŞNIC, posluşnici, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări. ♦ p. gener. (înv.) Slujitor, servitor. 2. (înv.) Infirmier. [var.: (înv.) poslújnic s.m.] – Din sl.… … Dicționar Român
posluşi — POSLUŞÍ vb. v. funcţiona, lucra, servi, sluji. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime posluşí (posluşésc, posluşít), vb. – A sluji. sl. poslušiti, cf. sluji. – Der. posluşanie, s.f. (serviciu), din sl. poslušanije; posluşnic … Dicționar Român
poslujnic — POSLÚJNIC s.m. v. posluşnic. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
posluşnicie — posluşnicíe, posluşnicíi, s.f. (înv.) funcţia, calitatea de posluşnic. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
servitor — SERVITÓR, OÁRE, servitori, oare, s.m. şi f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care munceşte la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SERVITÓR s. 1.… … Dicționar Român
slugă — SLÚGĂ, slugi, s.f. I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură. ♢ expr. (înv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut. ♦ fig … Dicționar Român
